Perioadă desfășurare:
-10 – 12 iulie
-17 – 19 iulie
Limită de vârstă: 8 ani+
Program:
– marți – joi, ora 12:00-16:00
– Marți, 10 iulie – Vizită biserica din lemn Brădet și Muzeul Flutur Chișcău
– Miercuri, 11 iulie – Vizită atelier de olărit Belejeni și Muzeul Municipal Beiuș
– Joi, 12 iulie – Sânnicolau și Șoimi – Vizitarea Turnului de la Sânnicolau
– Marți, 17 iulie – Vizită biserica din lemn și case tradiționale din Tărcăița
– Miercuri, 18 iulie – Vizită Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca
– Joi, 19 iulie – Roșia – vizită la Moara de apă, Peștera cu cristale Farcu și case tradiționale
Cursul de Identitate locală din cadrul Școlii de vară 2018 a ajuns la final. Au fost 6 zile pline în care sub îndrumarea domnului profesor și muzeolog Țoța Cristian ne-am îmbogățit și cultivat cunoștințele despre frumoasa și vasta cultură tradițională din Țara Beiușului.
Cele 6 zile s-au desfășurat după cum urmează:
În prima zi din cadrul cursului am vizitat biserica de lemn din Brădet. Aceasta are o vechime de 285 de ani fiind construită în anul 1733 și este una din cele mai vechi biserici din zonă. Este un monument istoric întreținut și păstrat foarte bine, biserica este folosită și în ziua de azi pentru oficierea slujbelor din duminici și sărbători.
Tot în prima zi am vizitat și Muzeul Flutur din Chișcău unde am fost întâmpinați cu multă căldură și bucurie de către doamna Lucreția Flutur care împreună cu soțul Aurel Flutur lasă în urma lor o moștenire culturală valoroasă și anume una din cele mai mari colecții particulare etnografice din țară. Spațiul expozițional adăpostește numeroase obiecte vechi din lemn, fier sau lut folosite în gospodării de către strămoșii noștri, precum și încăperi în care sunt reconstituite interioare tradiționale din zonă, dar și o sală de clasă.
A doua zi am vizitat Muzeul Municipal Beiuș. În cadrul muzeului sunt expuse numeroase obiecte reprezentative pentru istoria și etnografia depresiunii Beiușului, respectiv bazinul superior al crișului Negru.
După vizita la muzeu am mers la familia Florea din Belejeni unde am vizitat un atelier de olărit, câțiva copii mai curajoși au și încercat să deprindă tainele olăritului. Ospitalitatea gazdelor a fost pe măsură, doamna Lenuța întâmpinându-ne cu cele mai bune pancove (gogoși).
În cea de a treia zi am vizitat turnul romanic de la Sânnicolau. Monumentul a fost ridicat între anii 1300-1400 și este turnul clopotniță a unei biserici din secolul al XIII-lea, face parte dintr-un complex monastic și este singura construcție în picioare din tot ansamblul. Din păcate monumentul nu este indicat prin mijloace de semnalizare și nu există cale de acces amenajată care să faciliteze accesul. După vizitarea turnului am făcut o oprire pe malul crișului Negru unde ne-am fript clisă (slănină) și tare bună a mai fost.
A doua săptămână, ziua a patra am vizitat un alt monument istoric și anume biserica de lemn din Tărcăița care a fost zidită în anul 1796 și poartă hramul Adormirii Maicii Domnului. Biserica s-a păstrat într-o stare foarte bună și a fost folosită pentru oficierea slujbelor până în anul 2010, când a fost sfințită noua biserică. Ne-am continuat vizita cu o drumeție pe valea Tărcăiței unde apa curgătoare și vremea caldă i-au îmbiat pe copii să se răcorească în apa limpede a văii Tărcăiței. S-au despărțit cu greu de apă. Ne-am aventurat în urcarea unui deal din apropiere, unde odată ajunși cu greu s-au lăsat convinși să coboare. Dilema zilei: Unde a fost mai bine, în apă sau în vârful dealului? :))
Ziua a cincia ne-a găsit la Cluj unde aria de acoperire a cursului a fost extinsă ,în sensul ca ne-am bucurat de o privire de ansamblu a caselor și gospodăriilor țărănești din Ardeal cu o vechime de 200 – 300 de ani.
Cum am reușit acest lucru?
Am vizitat Parcul Etnografic Național “Romulus Vuia” din Cluj-Napoca unde am văzut tipuri zonale de gospodării și monumente de arhitectură populară, instalații tehnice țărănești și ateliere meșteșugărești.
Ansamblul din cadrul muzeului este alcătuit din 51 de gospodării, monumente și ateliere meșteșugărești.
